Soarele emite lumină albă, nu galbenă.

Culoarea reală a Soarelui este determinată de temperatura sa de suprafață, care este de aproximativ 5.500 de grade Celsius (5.778 Kelvin). Conform legii lui Wien, obiectele la această temperatură emit radiații pe tot spectrul vizibil, rezultând o lumină albă strălucitoare. Dacă am privi Soarele de pe Stația Spațială Internațională, acesta ar apărea ca un cerc alb perfect pe fundalul negru al spațiului.Fenomenul care schimbă culoarea Soarelui pentru noi se numește împrăștierea Rayleigh. Când lumina solară lovește moleculele de azot și oxigen din atmosfera terestră, lungimile de undă mai scurte (albastru și violet) sunt deviate în toate direcțiile. Acest proces nu doar că face cerul să pară albastru, dar elimină aceste culori din fasciculul direct de lumină care ajunge la ochii noștri.Pe măsură ce componentele albastre sunt eliminate prin împrăștiere, lumina directă rămasă pare mai caldă, căpătând nuanțe de galben sau portocaliu. La apus sau răsărit, lumina trebuie să traverseze o porțiune mult mai groasă de atmosferă. Acest lucru accentuează fenomenul, filtrând aproape tot în afară de nuanțele de roșu intens și portocaliu.În astronomie, Soarele este clasificat oficial ca o stea de tip spectral G2V, cunoscută popular sub numele de „pitică galbenă”. Această terminologie a fost stabilită prin clasificarea Morgan-Keenan în anul 1943. Totuși, denumirea se referă la temperatura și compoziția sa chimică, nu la aspectul vizual real, care rămâne alb în afara distorsiunilor atmosferice.