Lansat în 1957, Sputnik 1 a fost primul satelit artificial din lume, având mărimea unei mingi de plajă și nicio cameră foto la bord.

Sputnik 1 a fost lansat de la poligonul de testare Tyuratam, cunoscut astăzi sub numele de Cosmodromul Baikonur, folosind o rachetă R-7 modificată. Proiectul a fost condus de inginerul Serghei Koroliov, figura centrală a programului spațial sovietic. Satelitul cântărea aproximativ 83,6 kilograme și era fabricat dintr-un aliaj de aluminiu lustruit pentru a fi vizibil prin telescoape de pe Pământ.Echipamentul intern era surprinzător de simplu, constând în principal din două transmițătoare radio care operau pe frecvențele de 20,005 și 40,002 MHz. Aceste semnale de tip bip-bip au fost monitorizate cu atenție de agențiile de informații occidentale și de pasionații de radio, confirmând succesul misiunii. Energia era furnizată de trei baterii argint-zinc, proiectate să funcționeze timp de două săptămâni, deși au rezistat 22 de zile.Satelitul a orbitat Pământul la o altitudine maximă de 939 de kilometri, completând o rotație în aproximativ 96 de minute. Viteza sa orbitală a fost de circa 29.000 de kilometri pe oră, o realizare tehnică imensă pentru acea perioadă. Misiunea s-a încheiat oficial pe 4 ianuarie 1958, când Sputnik 1 a reintrat în atmosfera terestră și a ars complet după ce parcursese peste 70 de milioane de kilometri.Impactul politic și științific a fost colosal, declanșând cursa spațială dintre SUA și URSS și ducând la înființarea NASA în 1958. Deși nu avea camere foto, datele despre densitatea atmosferei superioare au fost deduse prin analizarea degradării orbitei sale. Această sferă mică a pus bazele pentru sistemele GPS, comunicațiile globale și explorarea planetară modernă.