Teoria lui Galileo despre căderea liberă a fost demonstrată pe Lună cu un ciocan și o pană.

Experimentul a avut loc pe 2 august 1971, la finalul celei de-a treia ieșiri pe suprafața lunară a misiunii Apollo 15. Comandantul David Scott a folosit un ciocan geologic din aluminiu și o pană de șoim, simbolul modulului lunar 'Falcon'. Demonstrația a fost transmisă în direct prin televiziune către milioane de spectatori de pe Pământ.Principiul testat este cunoscut sub numele de Principiul Echivalenței Slabe, care afirmă că accelerația gravitațională este independentă de masa sau compoziția obiectului. Pe Pământ, rezistența aerului încetinește obiectele ușoare și cu suprafață mare, cum este pana, mascând efectul real al gravitației. Luna oferă un vid aproape perfect, fiind locul ideal pentru a elimina această variabilă externă.Galileo Galilei a propus această teorie în secolul al XVII-lea, contrazicând ideea lui Aristotel care susținea că obiectele grele cad mai repede. Deși legenda spune că Galileo a aruncat bile de metal de pe Turnul din Pisa, istoricii cred că el a folosit mai degrabă planuri înclinate pentru a încetini mișcarea și a măsura timpul mai precis.Rezultatul de pe Lună a confirmat predicția lui Isaac Newton și, ulterior, Teoria Relativității Generale a lui Albert Einstein. NASA a documentat acest moment ca fiind una dintre cele mai importante demonstrații educaționale din istoria explorării spațiale. Precizia experimentului a fost limitată doar de reflexele umane ale astronautului în momentul eliberării obiectelor.