Cartonașele de fotbal au fost inspirate de culorile semaforului și introduse oficial la Cupa Mondială din 1970.

Sistemul cartonașelor a apărut ca răspuns la incidentele tensionate de la Cupa Mondială din 1966, în special la meciul dintre Anglia și Argentina. În acel meci, arbitrul german Rudolf Kreitlein l-a eliminat pe argentinianul Antonio Rattín, însă acesta a refuzat să părăsească terenul timp de câteva minute, pretinzând că nu a înțeles decizia. Confuzia lingvistică a demonstrat necesitatea unui limbaj vizual universal în sport.Ken Aston, care era responsabilul arbitrilor la acea vreme, a avut revelația sistemului în timp ce conducea pe strada Kensington High Street din Londra. Când s-a oprit la un semafor, a realizat că galbenul poate semnifica un avertisment (atenție), iar roșul o oprire definitivă (eliminare). Această soluție simplă elimina orice barieră de comunicare între arbitri și jucători de naționalități diferite.FIFA a testat și implementat oficial acest sistem la Cupa Mondială din 1970, găzduită de Mexic. Primul cartonaș galben din istoria competiției a fost acordat jucătorului sovietic Kakhi Asatiani în meciul de deschidere împotriva Mexicului. Deși cartonașele galbene au fost folosite frecvent în acel turneu, niciun jucător nu a primit un cartonaș roșu pe parcursul întregii ediții din 1970.Ulterior, succesul sistemului a dus la adoptarea sa rapidă în toate ligile profesioniste de fotbal și în alte sporturi, precum handbalul sau hocheiul pe iarbă. În Anglia, cartonașele au fost introduse în campionatul intern abia în 1976, fiind retrase temporar între 1981 și 1987 din cauza temerilor că ar încuraja comportamentul agresiv. Astăzi, ele rămân cel mai eficient instrument de menținere a disciplinei pe terenul de joc.