Chirurgii poartă halate verzi sau albastre pentru a-și menține acuitatea vizuală și a distinge mai bine nuanțele de roșu.

Trecerea de la halatele albe la cele verzi a avut loc în anul 1914, la inițiativa unui medic influent care a observat că albul imaculat era prea obositor pentru ochi. Această schimbare se bazează pe teoria culorilor, unde verdele și albastrul sunt opuse roșului pe cercul cromatic. Atunci când un chirurg privește intens o rană sângerândă, celulele fotoreceptoare numite conuri se epuizează rapid.Dacă medicul își mută privirea de pe sânge pe un fundal alb, creierul proiectează o imagine reziduală de culoare verde, ceea ce poate distrage atenția și poate cauza erori de percepție. Prin utilizarea unui fundal deja verde sau albastru, aceste umbre vizuale se amestecă natural cu materialul halatului și devin invizibile. Acest fenomen este cunoscut în oftalmologie sub numele de inhibiție laterală și adaptare cromatică.Studiile moderne confirmă faptul că nuanțele de verde îmbunătățesc contrastul vizual, permițând chirurgilor să identifice variații anatomice subtile între organe și vasele de sânge. În plus, lumina puternică din sălile de operație reflectată de halatele albe cauza adesea dureri de cap și oboseală oculară severă. Astăzi, standardul este utilizat la nivel mondial pentru a maximiza concentrarea și precizia în timpul procedurilor chirurgicale complexe care pot dura multe ore.