Faraonii egipteni au folosit un amestec special de săruri pentru a conserva corpurile timp de mii de ani.

Procesul de mumificare în Egiptul Antic a atins apogeul în timpul Dinastiei a XVIII-a, între anii 1550 și 1292 î.Hr. Ingredientul esențial era natronul, recoltat în principal din Wadi El Natrun, o vale situată la nord-vest de Cairo. Analizele chimice moderne arată că natronul este un amestec natural de carbonat de sodiu decahidrat și bicarbonat de sodiu, având proprietăți higroscopice extreme.Cercetătorii de la Universitatea din York au demonstrat că natronul funcționa prin osmoză, extrăgând moleculele de apă din celule și creând un mediu alcalin cu un pH ridicat. Acest mediu ostil împiedica enzimele litice să descompună proteinele și oprea proliferarea bacteriilor saprofite. Întregul ritual de conservare dura aproximativ 70 de zile, dintre care 40 de zile erau dedicate exclusiv procesului de uscare în sare.Eficiența acestei metode este demonstrată de mumia faraonului Ramses al II-lea, care a murit în anul 1213 î.Hr. Când corpul său a fost examinat în 1976 la Muzeul Omului din Paris, specialiștii au descoperit că până și foliculii de păr și celulele pielii erau conservate la nivel microscopic. Această tehnologie antică a reușit să sfideze legile biologice ale descompunerii prin controlul precis al chimiei mediului intern al corpului.