Un purice poate sări de peste 100 de ori propria înălțime, echivalentul unui om care ar sări peste Turnul Eiffel dintr-o singură mișcare.

Performanța incredibilă a puricelui (Ctenocephalides felis) a fost studiată intens de cercetători precum Gregory Sutton și Malcolm Burrows de la Universitatea din Cambridge. În studiul lor publicat în 2011 în Journal of Experimental Biology, aceștia au folosit camere de mare viteză pentru a demonstra că puricii își folosesc picioarele posterioare ca pe niște pârghii complexe.Elementul cheie este rezilina, o proteină identificată pentru prima dată de Torkel Weis-Fogh în 1960. Rezilina este cel mai elastic material cunoscut din natură, având o eficiență de returnare a energiei de 97%. Aceasta permite puricelui să accelereze de la 0 la 1,9 metri pe secundă în doar 1 milisecundă, o viteză imposibil de atins doar prin contracția musculară directă.Forța generată în timpul săriturii este de aproximativ 100 G, adică de 100 de ori accelerația gravitațională a Pământului. Pentru comparație, un pilot de vânătoare își pierde cunoștința la aproximativ 9 G. Masa redusă a insectei și exoscheletul flexibil îi permit să supraviețuiască acestor forțe extreme și impactului brutal de la aterizare.Această adaptare biomecanică este esențială pentru supraviețuire, permițând parazitului să sară rapid pe o gazdă aflată în mișcare. Dacă un om ar avea aceeași capacitate proporțională, ar putea sări peste un zgârie-nori de 300 de metri înălțime. Studiul acestor mecanisme naturale inspiră astăzi inginerii în crearea de micro-roboți capabili să navigheze pe terenuri accidentate.