Gravitația Soarelui curbează lumina stelelor îndepărtate prin deformarea spațiu-timpului.

Teoria Relativității Generale a fost publicată de Albert Einstein în anul 1915, propunând o viziune revoluționară asupra gravitației. Einstein a susținut că gravitația nu este o forță invizibilă care trage obiectele, ci o curbură a continuumului spațiu-timp provocată de masă și energie.Confirmarea experimentală a venit pe 29 mai 1919, în timpul unei eclipse totale de Soare. Astronomul britanic Arthur Eddington a condus două expediții, una în Insula Príncipe și alta în Sobral, Brazilia, pentru a fotografia stelele din roiul Hyades aflate în spatele Soarelui. Rezultatele au arătat că poziția stelelor era deplasată cu aproximativ 1,75 secunde de arc, exact valoarea prezisă de calculele lui Einstein.Acest fenomen este cunoscut astăzi sub numele de lentilă gravitațională și este un instrument esențial în astrofizica modernă. El permite cercetătorilor de la instituții precum NASA să studieze materia întunecată și galaxiile extrem de îndepărtate care altfel ar fi invizibile. Masa galaxiilor acționează ca o lupă cosmică uriașă, amplificând și deviind lumina obiectelor din fundal.Efectele relativității nu sunt doar teoretice, ci influențează tehnologia noastră zilnică. Sateliții GPS orbitează Pământul unde gravitația este mai slabă, ceea ce face ca ceasurile lor atomice să funcționeze cu aproximativ 45 de microsecunde mai rapid pe zi decât cele de la sol. Inginerii trebuie să aplice corecții relativiste precise pentru ca navigația de pe telefoanele noastre să rămână exactă.