La ce foloseau aztecii misteriosul „fluier al morții”?
„Fluierul morții” aztec a fost proiectat pentru a imita țipetele umane și a teroriza inamicii în timpul luptei.
Inițial, arheologii au crezut că aceste obiecte din lut sunt simple jucării sau podoabe. Totul s-a schimbat în anii '90, când cercetătorii au descoperit că designul lor intern generează un sunet strident și înfricoșător. Când mii de războinici suflau simultan în ele, sunetul creat paraliza psihologic armatele adverse. Fluierele erau folosite și în ritualuri de sacrificiu pentru a escorta spiritele celor decedați.
Nerd Mode
Primul fluier al morții a fost descoperit în anul 1999, în mâna unui schelet sacrificat în templul zeului vântului, Ehecatl, din Tlatelolco, Mexic. Arheologul Roberto Velázquez Cabrera a petrecut ani de zile studiind aceste instrumente unice, pe care le-a numit „generatoare de zgomot”. Designul lor interior este extrem de complex, folosind două camere de aer care se ciocnesc pentru a crea turbulențe haotice și frecvențe înalte.Cercetările efectuate de ingineri acustici au demonstrat că sunetul produs de aceste fluiere imită frecvențele specifice ale țipătului uman de agonie. Creierul uman este programat biologic să reacționeze la aceste frecvențe prin activarea amigdalei, centrul fricii, declanșând un răspuns de tip „luptă sau fugă”. Acest efect psihologic era folosit ca o formă timpurie de război psihologic pe scară largă.Pe lângă rolul militar, aceste obiecte aveau o semnificație religioasă profundă în cultura aztecă. Se crede că sunetul simula vântul tăios al lumii de dincolo, Mictlan, prin care sufletele trebuiau să treacă. Utilizarea lor în timpul sacrificiilor umane sugera o legătură între suflarea vitală și tranziția către moarte, fiind instrumente sacre dedicate zeităților lumii subterane.
Fapt verificat
FP-0009740 · Feb 22, 2026