Cum se coceau prăjiturile înainte de apariția formelor metalice de astăzi?
Înainte de tăvile metalice, cofetarii foloseau cercuri din lemn pentru a coace prăjiturile.
În secolele XVII și XVIII, compoziția prăjiturilor era prea fluidă pentru a-și păstra forma singură. Brutarii foloseau benzi din lemn flexibil, precum salcia, căptușite cu hârtie unsă cu unt pentru a preveni scurgerea aluatului. Această metodă a permis trecerea de la deserturi plate la torturi înalte și rotunde, fiind precursorul formelor de copt moderne.
Nerd Mode
Evoluția formelor de copt a fost dictată de schimbările în rețetele europene din perioada anilor 1600. Până atunci, majoritatea produselor de panificație erau aluaturi dense care puteau fi modelate manual. Odată cu introducerea zahărului rafinat și a tehnicilor de batere a ouălor, compozițiile au devenit mult mai lichide și aerate.Cofetarii din epoca victoriană și georgiană foloseau benzi de lemn de aproximativ 5-10 centimetri înălțime, fixate la capete. Acestea erau așezate direct pe tăvi de copt plate, deoarece fundul detașabil nu fusese încă inventat. Hârtia unsă cu grăsime animală sau unt era esențială pentru a crea o barieră impermeabilă între lemn și aluat.Conform istoricilor culinari de la Oxford, primele forme metalice din tablă cositorită au început să apară în inventarele bucătăriilor abia după anul 1750. Totuși, lemnul a rămas popular datorită costului redus și a proprietăților sale izolatoare, care permiteau o coacere uniformă a marginilor. Această tranziție tehnologică a marcat nașterea cofetăriei moderne, permițând structuri etajate care anterior erau imposibil de realizat fără suport extern.
Fapt verificat
FP-0005364 · Feb 20, 2026