Cum au reușit oamenii să supraviețuiască în Himalaya fără a avea acces la lemn de foc?
În zonele înalte din Himalaya, bălegarul uscat de iac este principala sursă de energie pentru supraviețuire.
Deasupra limitei pădurilor, unde lemnul lipsește, localnicii folosesc bălegarul de iac pentru încălzire și gătit. Acest combustibil natural arde eficient, cu puțin fum, datorită dietei fibroase a animalelor. O singură turtă uscată poate fierbe 4 litri de apă în doar câteva minute, transformând vegetația alpină în energie vitală.
Nerd Mode
În regiunile de mare altitudine din Podișul Tibetan și Nepal, situate la peste 4.000 de metri, arborii nu pot supraviețui, lăsând comunitățile fără combustibil tradițional. Iacul (Bos grunniens) este adaptat perfect acestui mediu, consumând ierburi alpine bogate în celuloză și lignină. Deoarece sistemul digestiv al iacului nu descompune complet aceste fibre, bălegarul rezultat este un material organic extrem de dens și inflamabil.Studiile efectuate de cercetători de la Universitatea din Lanzhou indică faptul că bălegarul de iac are o putere calorifică de aproximativ 12 până la 15 megajouli pe kilogram. Această valoare este comparabilă cu cea a lemnului de calitate medie, fiind suficientă pentru a menține temperaturile necesare în locuințele de piatră în timpul iernilor himalayene. Procesul de uscare la soare reduce umiditatea sub 10 la sută, ceea ce permite o ardere curată și eficientă.Utilizarea acestui combustibil este documentată de peste 4.500 de ani în regiunea Tibetului, fiind pilonul central al economiei pastorale nomade. Pe lângă energie, cenușa rezultată este folosită ca îngrășământ pentru micile culturi de orz, singura cereală care crește la aceste înălțimi. Fără această resursă regenerabilă, așezările umane permanente în zonele alpine pustii ar fi fost imposibile din punct de vedere termic și logistic.
Fapt verificat
FP-0008832 · Feb 20, 2026