Exploziile solare masive pot perturba câmpul magnetic al Pământului, făcând busolele să indice direcții greșite.

Erupțiile solare și ejecțiile de masă coronală (CME) eliberează în spațiu miliarde de tone de plasmă și particule încărcate electric. Aceste particule călătoresc prin sistemul solar cu viteze cuprinse între 300 și 1000 de kilometri pe secundă. Atunci când ajung la Pământ, ele interacționează cu magnetosfera, regiunea care protejează planeta de radiațiile cosmice.Unul dintre cele mai celebre evenimente de acest tip a fost Evenimentul Carrington din septembrie 1859. Aceasta a fost cea mai puternică furtună geomagnetică înregistrată vreodată, provocând scântei în liniile de telegraf și făcând busolele complet inutile în timpul navigării. Cercetările efectuate de NASA și NOAA confirmă că astfel de perturbări pot schimba orientarea liniilor de câmp magnetic cu câteva grade în doar câteva minute.Magnetometrele moderne de înaltă precizie detectează aceste variații, însă busolele analogice sunt direct influențate de curentul electric indus în ionosferă. Aceste fluxuri de curent, numite electrojeturi aurorale, generează propriile câmpuri magnetice care se suprapun peste cel terestru. Rezultatul este o deviație magnetică temporară care poate induce în eroare piloții sau exploratorii care se bazează pe instrumente magnetice tradiționale.Impactul nu se limitează doar la navigație, deoarece furtunile geomagnetice severe sunt clasificate pe o scară de la G1 la G5 de către Centrul de Predicție a Vremii Spațiale (SWPC). O furtună de nivel G5 poate cauza colapsul rețelelor electrice și întreruperea totală a comunicațiilor prin satelit. În 1989, o astfel de furtună a lăsat întreaga provincie Quebec din Canada fără curent electric timp de 9 ore, demonstrând vulnerabilitatea infrastructurii noastre moderne.