Cămilele pot supraviețui pierderii a 25% din greutatea corporală prin deshidratare, o condiție care ar fi fatală pentru majoritatea mamiferelor.

Rezistența extraordinară a cămilelor la deshidratare se bazează pe o fiziologie celulară unică studiată intens de biologi precum Knut Schmidt-Nielsen. În timp ce majoritatea mamiferelor au globule roșii rotunde, cămilele posedă eritrocite ovale care circulă mai ușor prin sângele îngroșat în perioadele de secetă severă. Această formă previne blocarea capilarelor atunci când vâscozitatea sângelui crește dramatic din cauza lipsei de apă.Un aspect fascinant este capacitatea acestor celule de a rezista la variații enorme de presiune osmotică. Când o cămilă însetată găsește apă, ea poate bea până la 100-150 de litri în doar 10 minute. La alte animale, o astfel de rehidratare rapidă ar duce la spargerea globulelor roșii din cauza influxului brusc de apă, însă membranele celulare ale cămilei sunt extrem de flexibile și rezistente.Studiile publicate în jurnale de specialitate precum Journal of Experimental Biology subliniază că proteinele din membrana eritrocitelor de cămilă sunt adaptate structural pentru a permite expansiunea fără rupere. Această adaptare a evoluat de-a lungul a milioane de ani în mediile aride din Africa și Asia. Pe lângă celule, cămilele își pot regla temperatura corpului între 34 și 41 de grade Celsius pentru a minimiza pierderea de apă prin transpirație.