Busola nu indică Polul Nord geografic, ci Nordul Magnetic, aflat la sute de kilometri distanță.

Câmpul magnetic al Pământului este generat de efectul de dinam din nucleul extern, unde aliajele de fier și nichel topit circulă la adâncimi de aproximativ 2.900 de kilometri. Această mișcare fluidă face ca Polul Nord Magnetic să nu fie un punct static, ci unul care rătăcește continuu prin Arctica Canadiană și spre Siberia.Conform Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA), Polul Nord Magnetic se deplasează în prezent cu o viteză neobișnuit de mare, de aproximativ 50-60 de kilometri pe an. În anul 1831, când James Clark Ross l-a localizat pentru prima dată, acesta se afla în Peninsula Boothia din Canada. De atunci, punctul s-a mutat peste 2.250 de kilometri spre nord-vest.Diferența unghiulară dintre nordul indicat de busolă și nordul adevărat este cunoscută sub numele de declinație magnetică. Aceasta variază semnificativ în funcție de coordonatele geografice. De exemplu, în anumite zone din Groenlanda, declinația poate depăși 20 de grade, ceea ce înseamnă că o citire necorectată a busolei ar duce un călător departe de destinație.Pentru a menține navigația precisă, cercetătorii actualizează Modelul Magnetic Mondial (WMM) la fiecare cinci ani. Acest model este esențial pentru sistemele GPS, navigația aeriană și operațiunile militare. Fără aceste ajustări constante, tehnologia modernă de poziționare nu ar putea compensa schimbările imprevizibile ale magnetismului terestru.