Somnolența de după masă nu este cauzată de lipsa sângelui în creier, ci de schimbările hormonale.

Fenomenul medical cunoscut sub numele de somnolență postprandială a fost intens studiat pentru a demonta mitul redistribuirii sângelui. Cercetările publicate în jurnale de specialitate precum 'The American Journal of Clinical Nutrition' confirmă faptul că sistemul circulator uman este capabil să mențină un flux constant către creier indiferent de activitatea digestivă.Principalul vinovat este răspunsul glicemic. Consumul de alimente cu indice glicemic ridicat declanșează o secreție masivă de insulină din pancreas. Această creștere a insulinei facilitează intrarea aminoacizilor în mușchi, cu excepția triptofanului, care rămâne în sânge și trece bariera hemato-encefalică.Odată ajuns în creier, triptofanul este convertit în serotonină, un neurotransmițător care induce starea de bine, și ulterior în melatonină, hormonul responsabil pentru reglarea somnului. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Manchester a evidențiat, de asemenea, rolul celulelor orexinice din hipotalamus. Aceste celule, care mențin starea de alertă, sunt inhibate de creșterea nivelului de glucoză din sânge.Acest mecanism biologic explică de ce mesele bogate în carbohidrați rafinați provoacă o letargie mai accentuată decât cele bazate pe proteine. În plus, activarea sistemului nervos parasimpatic prin nervul vag în timpul digestiei scade ritmul cardiac și tensiunea arterială, pregătind corpul pentru conservarea energiei. Astfel, siesta nu este doar o preferință culturală, ci un răspuns fiziologic complex la aportul de nutrienți.