În multe culturi din Asia de Est, fluieratul pe timpul nopții este un tabu strict.

Această superstiție este adânc înrădăcinată în folclorul din Japonia (unde este cunoscută sub numele de 'yobue'), Coreea și China. În Japonia, o credință populară avertizează că fluieratul noaptea atrage un 'ubume', un spirit care poate răpi copii, sau un 'itachi', un tip de nevăstuică supranaturală care aduce ghinion.Din punct de vedere istoric, în perioada Edo (1603-1868), fluieratul era folosit ca semnal secret de către criminali, hoți și traficanți de persoane. Părinții au inventat aceste povești cu spirite pentru a-i descuraja pe tineri să facă zgomot, prevenind astfel interacțiunile periculoase cu răufăcătorii care operau sub acoperirea întunericului.În Coreea, se spune că fluieratul atrage 'dokkaebi' (creaturi mitologice) sau șerpi reali care caută căldură în apropierea locuințelor. Antropologii de la instituții precum Universitatea Națională din Seul sugerează că aceste tabuuri funcționează ca mecanisme de control social pentru a păstra ordinea publică.Din perspectivă biologică, sunetele de înaltă frecvență, cum este fluieratul, pot declanșa instincte de vânătoare la anumite animale nocturne. Prin urmare, ceea ce pare a fi o simplă superstiție are la bază o strategie de supraviețuire foarte practică pentru comunitățile rurale vechi.