Spațiul cosmic nu „aspiră” obiectele din navele spațiale; presiunea internă ridicată este cea care le împinge afară.

Conceptul de sucțiune este o interpretare greșită a modului în care funcționează presiunea atmosferică. În spațiul cosmic, densitatea particulelor este aproape de zero, creând un vid aproape perfect. În contrast, Stația Spațială Internațională (ISS) menține o presiune internă de aproximativ 101,3 kilopascali, echivalentul presiunii de la nivelul mării pe Pământ. Această valoare a fost stabilită de NASA și partenerii săi pentru a permite astronauților să respire fără echipament special.Conform Legii a doua a lui Newton și principiilor dinamicii fluidelor, forța rezultantă apare din diferența de presiune. Dacă structura navei cedează, moleculele de aer se ciocnesc între ele și sunt accelerate spre zona fără rezistență. Acest fenomen se numește decompresie și poate fi exploziv dacă breșa este suficient de mare. Viteza fluxului de aer poate depăși viteza sunetului în primele momente ale incidentului, generând o forță de impact masivă asupra obiectelor din apropiere.Un studiu realizat de inginerii de la Centrul Spațial Johnson a demonstrat că timpul de golire a unei cabine depinde strict de volumul acesteia și de diametrul orificiului. În istorie, singurul accident fatal cauzat de decompresie în spațiu a fost misiunea sovietică Soyuz 11 din 1971. O supapă de ventilație s-a deschis accidental la o altitudine de 168 kilometri, iar aerul a fost expulzat complet în mai puțin de două minute. Analiza tehnică a confirmat că presiunea internă a fost cea care a evacuat oxigenul, lăsând astronauții într-un vid letal.