Urechile leopardului funcționează ca niște antene parabolice ultra-sensibile.

Auzul felinelor mari, precum Panthera pardus, este unul dintre cele mai evoluate sisteme senzoriale din natură. În timp ce oamenii pot auzi frecvențe de până la 20.000 Hz, leoparzii pot detecta sunete de până la 65.000 Hz sau chiar 100.000 Hz în anumite condiții. Această capacitate le permite să audă comunicarea ultrasonică a micilor mamifere care constituie o parte importantă din dieta lor.Structura urechii externe, numită pinna, este concepută pentru a capta și direcționa undele sonore către canalul auditiv cu o eficiență maximă. Cei peste 30 de mușchi atașați fiecărei urechi permit o rotație de aproape 180 de grade. Această mobilitate excepțională îi ajută să identifice locația exactă a unei prăzi aflate la sute de metri distanță, chiar și în condiții de vegetație densă.Studiile biologice publicate în jurnale de specialitate precum Journal of Anatomy subliniază că această adaptare este crucială pentru vânătoarea nocturnă. Capacitatea de a localiza sunetul fără a mișca restul corpului îi ajută să rămână perfect camuflați până în momentul atacului. Acest sistem de triangulație acustică transformă leopardul într-un prădător de elită capabil să supraviețuiască în habitate extrem de variate, de la savane la jungle dense.