Cerneala de caracatiță este o armă chimică ce poate bloca temporar vederea și mirosul prădătorilor.

Cerneala cefalopodelor este un amestec complex produs în glande specializate și stocat într-un rezervor situat lângă rect. Componenta principală care îi conferă culoarea neagră sau brună este melanina, același pigment găsit în pielea umană. Totuși, eficiența sa defensivă provine din prezența unor compuși activi precum tirozinaza și dopamina.Tirozinaza este o enzimă care, în concentrații mari, devine un iritant puternic pentru organele senzoriale ale prădătorilor marini. Studiile biologice au demonstrat că această enzimă poate paraliza temporar simțul olfactiv al rechinilor și al morunilor, făcându-i incapabili să detecteze prezența prăzii chiar dacă aceasta se află în apropiere. Acest mecanism este esențial pentru supraviețuire în mediul subacvatic, unde mirosul este adesea mai important decât vederea.Un aspect fascinant al acestui mecanism este crearea „pseudomorfelor”, documentată de biologi marini precum Roger Hanlon. Acestea sunt nori de cerneală cu o consistență densă datorată unui conținut ridicat de mucus, care păstrează o formă asemănătoare cu cea a caracatiței pentru câteva secunde. Prădătorul atacă adesea această momeală, oferind caracatiței timpul necesar pentru a-și schimba culoarea și a fugi prin propulsie cu jet.Cercetările efectuate la instituții precum Marine Biological Laboratory din Woods Hole au arătat că cerneala nu este doar o barieră fizică, ci și un semnal chimic. În unele cazuri, eliberarea cernelii poate servi drept avertisment pentru alte cefalopode din zonă, indicând prezența unui pericol iminent. Această strategie defensivă multi-stratificată transformă cerneala dintr-un simplu colorant într-un sistem sofisticat de supraviețuire.