Rețeta originală de „pound cake” se numește așa deoarece conținea exact câte o livră (aproximativ 450 g) din fiecare ingredient principal.

Prima mențiune scrisă a rețetei de „pound cake” apare în celebra carte de bucate „The Art of Cookery Made Plain and Easy” publicată de Hannah Glasse în 1747. Această metodă de gătit a devenit rapid populară în Marea Britanie și în coloniile americane datorită simplității sale matematice. Într-o perioadă în care instrumentele de măsură standardizate erau rare, utilizarea unei greutăți egale pentru toate ingredientele elimina riscul de eroare.Din punct de vedere chimic, structura prăjiturii se baza exclusiv pe emulsia creată prin baterea untului cu zahărul și ouăle. Până la inventarea prafului de copt de către Alfred Bird în 1843, singura modalitate de a obține un aluat aerat era efortul fizic intens. Brutarii trebuiau să bată amestecul timp de aproape o oră pentru a introduce suficiente bule de aer care să se dilate în timpul coacerii.Valoarea nutrițională a rețetei originale este impresionantă, totalizând aproximativ 4.000 de calorii și peste 200 de grame de grăsimi saturate. În volumul „American Cookery” din 1796, Amelia Simmons a adaptat rețeta, adăugând fructe uscate și mirodenii, dar păstrând raportul de bază. Astăzi, deși folosim agenți de afânare chimici pentru o textură mai fină, denumirea rămâne un omagiu adus sistemului de măsură imperial.