Tradiția de a spune „Sănătate!” după un strănut a apărut în timpul ciumei ca o rugăciune rapidă pentru supraviețuire.

Originea acestei tradiții este strâns legată de Ciuma lui Iustinian, o pandemie devastatoare care a lovit Imperiul Bizantin și Europa între anii 541 și 549 d.Hr., reapărând în valuri succesive. În anul 590 d.Hr., Roma a fost lovită de o formă severă de ciumă bubonică, iar Papa Grigore I, cunoscut sub numele de Grigore cel Mare, a introdus litanii și rugăciuni pentru a cere protecție divină. Strănutul era privit ca un semn prevestitor al morții iminente, fiind unul dintre primele simptome vizibile ale infecției.Papa a decretat ca oricine strănută să fie binecuvântat imediat cu expresia „Deus te benedicat”, care înseamnă „Dumnezeu să te binecuvânteze”. Această intervenție verbală era menită să acționeze ca un scut spiritual împotriva bolii care ucidea mii de oameni zilnic. Istoricii notează că în acea perioadă, strănutul era adesea urmat de un deces rapid, ceea ce a transformat binecuvântarea într-o necesitate socială și religioasă urgentă.Dincolo de contextul medical, existau și superstiții adânc înrădăcinate care susțineau că forța unui strănut ar putea elibera sufletul din corp prin nări. Alte credințe populare sugerau că spiritele rele ar putea intra în trup în momentul vulnerabil al strănutului. De-a lungul secolelor, deși medicina a explicat mecanismul biologic al strănutului, gestul a rămas codificat în eticheta globală sub diverse forme, precum „Bless you” în engleză sau „Gesundheit” în germană.