În situații de urgență extremă, creierul poate activa „forța isterică”, permițând oamenilor să ridice obiecte de peste o tonă.

Fenomenul de „forță isterică” este strâns legat de răspunsul sistemului nervos simpatic în situații de criză. În mod obișnuit, oamenii folosesc doar aproximativ 60% din potențialul muscular pentru a evita ruperea tendoanelor sau fracturarea oaselor. Atunci când hipotalamusul detectează un pericol extrem, acesta comandă glandelor suprarenale să elibereze cantități masive de adrenalină și noradrenalină în fluxul sanguin.Adrenalina crește frecvența cardiacă și fluxul de oxigen către mușchi, în timp ce endorfinele blochează receptorii de durere. Un caz celebru a avut loc în anul 2006, în Tucson, Arizona, unde Tom Boyle a ridicat partea din față a unui Chevrolet Camaro pentru a salva un biciclist prins dedesubt. Un alt exemplu documentat este cel al Angelei Cavallo din 1982, care a ridicat un Chevrolet Impala de peste 1.500 kg după ce cricul a cedat peste fiul ei.Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Pennsylvania explică faptul că această forță nu provine din creșterea masei musculare, ci din recrutarea simultană a tuturor unităților motorii disponibile. Deși spectaculoasă, forța isterică lasă adesea urme grave asupra corpului. După eveniment, persoanele implicate pot suferi de rupturi musculare severe, colaps fizic sau chiar fracturi osoase cauzate de propria contracție musculară violentă.