Căpșunile sunt singurele fructe care își poartă semințele pe exterior.

Din punct de vedere botanic, căpșuna (Fragaria × ananassa) nu este o bacă adevărată, ci un fruct agregat. Aceasta aparține familiei Rosaceae, aceeași familie din care fac parte trandafirii și merele. Partea roșie și suculentă pe care o consumăm provine din receptaculul florii, care se umflă după polenizare pentru a atrage animalele.Fiecare punct galben sau maroniu de pe suprafață este o achenă, un fruct uscat care conține o singură sămânță minusculă. O căpșună medie are aproximativ 200 de astfel de achene. Această structură unică a fost studiată intens de botaniști precum cei de la Universitatea din California, care au cartografiat genomul căpșunilor pentru a înțelege evoluția lor complexă.Această strategie evolutivă facilitează dispersia semințelor prin endozoocorie. Atunci când păsările sau mamiferele mici consumă receptaculul dulce, semințele trec prin sistemul lor digestiv fără a fi distruse datorită învelișului dur al achenei. Ulterior, semințele sunt eliminate în locuri noi, beneficiind de îngrășământ natural pentru a germina.Căpșuna modernă de grădină a apărut în Franța în jurul anului 1750, fiind un hibrid între speciile Fragaria virginiana din America de Nord și Fragaria chiloensis din Chile. Această combinație a dus la fructe mult mai mari decât varietățile sălbatice cunoscute anterior. Astăzi, producția globală depășește 9 milioane de tone anual, demonstrând succesul biologic al acestui design botanic neobișnuit.