O caracatiță se poate strecura prin orice orificiu mai mare decât ciocul său rigid.

Caracatițele fac parte din clasa Cephalopoda și sunt renumite pentru absența totală a unui schelet intern sau extern. Această caracteristică biologică le permite o flexibilitate extremă, corpul lor fiind compus aproape integral din mușchi și apă. Singura structură solidă este ciocul format din chitină, un material dens și rezistent care nu se poate comprima.Cercetările efectuate de biologi marini la instituții precum Monterey Bay Aquarium au demonstrat că o caracatiță gigant din Pacific, care poate cântări peste 20 de kilograme, se poate strecura printr-un tub de mărimea unei doze de suc. Această abilitate este vitală pentru supraviețuire, permițându-le să se ascundă în crăpături de stâncă inaccesibile prădătorilor mari. În captivitate, s-au înregistrat numeroase cazuri de evadări spectaculoase prin sistemele de filtrare sau prin fantele capacelor de acvariu.Un studiu publicat în jurnalul Evolutionary Biology explică faptul că această adaptare a apărut acum aproximativ 140 de milioane de ani, când strămoșii caracatițelor și-au pierdut cochilia externă pentru a câștiga viteză și agilitate. Această transformare le-a oferit un avantaj evolutiv major în explorarea recifelor de corali și a zonelor abisale. Astăzi, capacitatea lor de a-și modifica forma corpului rămâne una dintre cele mai fascinante trăsături din regnul animal.