Protocolul de la Montreal este cel mai de succes acord de mediu din istorie, reușind să salveze stratul de ozon.

În 1974, chimiștii Mario Molina și F. Sherwood Rowland au publicat un studiu revoluționar în revista Nature, demonstrând că clorofluorocarburile (CFC) pot distruge stratul de ozon. Această descoperire a fost confirmată în 1985, când cercetătorii de la British Antarctic Survey au identificat o gaură masivă în stratul de ozon deasupra Antarcticii.Protocolul de la Montreal a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989 și a devenit primul tratat ONU ratificat de toate statele membre. Acesta vizează eliminarea a aproape 100 de substanțe chimice sintetice care epuizează ozonul, utilizate anterior în aerosoli, sisteme de refrigerare și spume izolatoare.Conform evaluărilor științifice realizate de NASA și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), concentrațiile de clor și brom din stratosferă au scăzut semnificativ. Dacă politicile actuale rămân în vigoare, stratul de ozon se va recupera la nivelurile din 1980 până în 2040 pentru cea mai mare parte a lumii și până în 2066 deasupra Antarcticii.Succesul tratatului are și beneficii climatice majore, deoarece multe dintre substanțele interzise sunt gaze cu efect de seră extrem de puternice. Amendamentul de la Kigali din 2016 a extins protocolul pentru a elimina și hidrofluorocarburile (HFC), ceea ce ar putea preveni o încălzire globală cu până la 0,5 grade Celsius până la sfârșitul secolului.