Ce se întâmplă cu meduzele când ajung în spațiu?
În 1991, NASA a trimis peste 2.000 de meduze în spațiu pentru a studia modul în care gravitația le influențează echilibrul.
Meduzele crescute în microgravitate la bordul navetei Columbia nu au putut înota normal după revenirea pe Pământ. Senzorii lor de orientare, numiți statolite, nu s-au dezvoltat corect în absența greutății. Acest experiment sugerează că și oamenii născuți în spațiu ar putea avea dificultăți majore de echilibru dacă ar ajunge vreodată pe Terra.
Nerd Mode
Misiunea STS-40 a navetei spațiale Columbia, lansată pe 5 iunie 1991, a transportat sarcina utilă Spacelab Life Sciences (SLS-1). Printre experimente s-a numărat și studiul condus de Dr. Dorothy Spangenberg de la Eastern Virginia Medical School, care a implicat 2.478 de polipi de meduză din specia Aurelia aurita. Scopul a fost observarea dezvoltării receptorilor gravitaționali într-un mediu cu microgravitate.Meduzele posedă structuri numite statociste, care conțin cristale de sulfat de calciu numite statolite. Acestea funcționează similar otoliților din urechea internă umană, permițând organismului să detecteze direcția gravitației. Până la sfârșitul misiunii de nouă zile, populația de meduze s-a înmulțit la peste 60.000 de exemplare, oferind o bază vastă de date pentru cercetători.Analizele post-misiune au arătat că, deși meduzele păreau sănătoase, cele dezvoltate complet în spațiu prezentau anomalii motorii severe la revenirea pe Pământ. Acestea manifestau pulsații neregulate și dificultăți de orientare, deoarece conexiunile dintre senzori și sistemul nervos nu s-au format corect fără stimulul gravitației terestre. Acest studiu rămâne un punct de referință în biologia spațială, subliniind importanța gravității în dezvoltarea sistemelor senzoriale complexe.
Fapt verificat
FP-0005219 · Feb 20, 2026