Instalația „Inverted” de la Muzeul Guggenheim folosește un hol rotativ pentru a crea iluzia puternică de cădere.

Efectul resimțit în instalația „Inverted” se bazează pe un fenomen neurologic numit „vection”, unde creierul percepe mișcarea proprie prin observarea unui fundal care se mișcă. Această iluzie apare atunci când sistemul vizual domină sistemul vestibular situat în urechea internă, care este responsabil pentru echilibru. În mod normal, aceste două sisteme colaborează pentru a ne oferi o orientare spațială precisă.Când pereții holului se rotesc, ochii transmit creierului că întregul corp se înclină sau se rotește. Totuși, urechea internă nu detectează nicio accelerație fizică, deoarece vizitatorul stă pe o suprafață stabilă. Această discrepanță senzorială forțează creierul să încerce să compenseze o cădere imaginară, provocând amețeală și reflexe de redresare involuntare.Studii realizate de instituții precum NASA și universități de neuroștiințe au demonstrat că vederea periferică are o influență uriașă asupra posturii. Instalația de la Guggenheim utilizează acest principiu prin ocuparea întregului câmp vizual cu mișcare circulară. Această tehnică este similară cu „Vortex Tunnel” utilizat în parcurile de distracții pentru a dezorienta complet vizitatorii.Ingineria din spatele acestor structuri necesită motoare de precizie care să asigure o rotație constantă și fluidă fără vibrații care ar putea trăda realitatea fizică. Prin manipularea stimulilor vizuali, artiștii demonstrează fragilitatea percepției umane. Această experiență subliniază modul în care creierul prioritizează informația vizuală în detrimentul celei tactile atunci când mediul înconjurător se schimbă brusc.