Iguanele strănută constant pentru a elimina excesul de sare din organism.

Iguanele marine din Galapagos (Amblyrhynchus cristatus) și iguanele verzi (Iguana iguana) posedă glande nazale de sare extrem de eficiente. Aceste glande sunt localizate în fosele nazale și sunt conectate direct la fluxul sanguin prin capilare specializate. Deoarece rinichii reptilelor nu pot produce urină mai concentrată decât lichidele corporale, ele au nevoie de o metodă alternativă pentru a excreta ionii de sodiu și potasiu fără a pierde apă prețioasă.Cercetările biologice arată că aceste glande pot concentra sarea de până la două ori mai mult decât rinichii lor. Procesul de eliminare este unul activ și implică transportul ionilor prin celulele epiteliale ale glandei. Atunci când concentrația de sare atinge un prag critic, lichidul este expulzat prin nări cu o viteză mare. Această adaptare este vitală pentru iguanele marine care ingerează cantități masive de apă de mare în timp ce se hrănesc cu alge.Odată expulzată, soluția salină se evaporă rapid în aerul cald, lăsând în urmă cristale albe de clorură de sodiu pe capul reptilei. Acest fenomen a fost documentat pe larg de naturaliști precum Charles Darwin în timpul expedițiilor sale. Fără acest mecanism de osmoreglare, iguanele ar suferi de deshidratare severă și insuficiență renală din cauza toxicității sodiului. Este unul dintre cele mai eficiente sisteme de filtrare biologică observate în regnul animal.