Cruciații au introdus portocalele și zahărul în Europa după ce le-au descoperit în Orient.

Prima Cruciadă a început în anul 1095, marcând un punct de cotitură nu doar militar, ci și cultural între Europa și Orientul Mijlociu. În regiuni precum Palestina și Libanul de astăzi, cavalerii europeni au întâlnit pentru prima dată 'naranj' (portocala amară) și trestia de zahăr, cultivate intens de arabi. Istoricul Fulcher de Chartres, care a participat la Prima Cruciadă, a descris în scrierile sale experiența gustării trestiei de zahăr, pe care europenii o numeau inițial 'miere de trestie'.Zahărul era considerat un produs de lux extrem de rar, fiind folosit inițial mai mult ca medicament sau condiment exotic decât ca îndulcitor de masă. Portocalele aduse de cruciați erau varietăți amare, deoarece portocala dulce a ajuns în Europa mult mai târziu, prin intermediul exploratorilor portughezi din secolul al XV-lea. Totuși, aceste fructe au fost rapid adoptate în grădinile nobiliare din Sicilia și sudul Italiei datorită climatului favorabil.Impactul economic a fost masiv, ducând la stabilirea primelor rafinării de zahăr în Cipru și Rodos sub controlul ordinelor cavalerești, precum Cavalerii Ospitalieri. Această perioadă a pus bazele comerțului mediteranean cu mirodenii și bunuri de lux care a definit Evul Mediu târziu. Fără aceste contacte timpurii, evoluția artei culinare europene ar fi întârziat cu secole, zahărul înlocuind treptat mierea ca principal îndulcitor în dieta aristocrației.