Ligamentele tale acționează ca senzori de mișcare care îi spun creierului unde se află corpul tău fără să fie nevoie să privești.

Propriocepția este coordonată de receptori specializați numiți mecanoreceptori, localizați în mușchi, tendoane și ligamente. Printre cei mai importanți se numără corpusculii lui Pacini, terminațiile Ruffini și organele tendinoase Golgi. Acești senzori monitorizează constant deformarea mecanică a țesuturilor și transmit impulsuri nervoase către sistemul nervos central cu viteze de până la 100 de metri pe secundă.Un studiu clasic publicat în Journal of Anatomy subliniază că Ligamentul Încrucișat Anterior (LIA) al genunchiului nu are doar rol mecanic, ci este un organ senzorial vital. Aproximativ 1% până la 2% din volumul LIA este ocupat de acești mecanoreceptori. Aceștia trimit semnale către cerebel și cortexul somatosenzorial, zonele din creier responsabile pentru controlul motor și procesarea spațială.Cercetările efectuate de neurosavantul Charles Sherrington, care a câștigat Premiul Nobel în 1932, au fost fundamentale în definirea propriocepției ca simț distinct. El a demonstrat că feedback-ul senzorial de la periferia corpului este esențial pentru reglarea tonusului muscular și a posturii. Fără acești senzori, chiar și cele mai simple sarcini, cum ar fi atingerea nasului cu ochii închiși, ar deveni imposibile.În medicina sportivă modernă, antrenamentul proprioceptiv este utilizat pentru a reduce riscul de accidentări cu până la 50%. Exercițiile pe suprafețe instabile forțează acești senzori să comunice mai eficient cu creierul, scurtând timpul de reacție neuromusculară. Acest sistem biologic de monitorizare este atât de precis încât poate detecta schimbări de unghi de mai puțin de un grad în articulația gleznei.