Somonii pot sări peste cascade de aproape 4 metri înălțime pentru a ajunge la locul unde s-au născut.

Migrația somonilor, cunoscută sub numele de migrație anadromă, este unul dintre cele mai fascinante fenomene biologice studiate de instituții precum National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA). Specii precum somonul Sockeye sau somonul Chinook parcurg distanțe de până la 1.500 de kilometri și urcă la altitudini de peste 2.100 de metri pentru a ajunge în apele lor natale. Capacitatea lor de a sări peste cascade de până la 3,6 metri este rezultatul unei forțe musculare explozive, peștele lovind apa cu coada pentru a genera propulsia necesară.Cercetările arată că somonii folosesc un sistem de orientare complex care include magnetorecepția și chemorecepția. Ei detectează câmpul magnetic al Pământului pentru a naviga în ocean, iar odată ajunși în apropierea râurilor, își folosesc simțul olfactiv pentru a identifica „semnătura chimică” unică a pârâului natal. Această memorie olfactivă se formează în perioada tinereții, printr-un proces numit imprimare (imprinting), care le permite să recunoască concentrații infime de aminoacizi specifice locului de origine.Efortul fizic depus este atât de intens încât majoritatea somonilor din Pacific mor la scurt timp după depunerea icrelor, proces numit semelparitate. Studiile ecologice subliniază că acest sacrificiu este vital pentru ecosistem, deoarece cadavrele lor eliberează nutrienți esențiali precum azotul și fosforul în pădurile din jur. Astfel, capacitatea lor uimitoare de a depăși obstacole naturale asigură nu doar supraviețuirea speciei, ci și sănătatea întregului habitat riveran.