O meduză eșuată pe o plajă încinsă se poate evapora aproape complet, deoarece corpul său este format în proporție de 95% din apă.

Meduzele aparțin încrengăturii Cnidaria și sunt compuse dintr-un strat subțire de celule externe numit epidermă, un strat intern numit gastrodermă și o substanță gelatinoasă situată între ele, numită mezoglee. Mezogleea este formată din apă în proporție de peste 95%, restul fiind alcătuit din proteine structurale precum colagenul și săruri minerale. Deoarece nu posedă un schelet hidrostatic rigid sau o barieră impermeabilă la exterior, integritatea lor structurală depinde în totalitate de presiunea apei din mediul marin.Când o meduză este scoasă din apă și expusă la radiațiile ultraviolete și la temperaturile ridicate de pe plajă, procesul de evaporare are loc într-un ritm accelerat. Studiile biologice arată că o meduză de dimensiuni medii își poate pierde masa corporală aproape integral în mai puțin de 24 de ore. Ceea ce rămâne este o urmă fină de colagen uscat și cristale de sare, care seamănă adesea cu o bucată de celofan sau cu o urmă de lipici pe nisip.Este important de reținut că, deși corpul se deshidratează, celulele specializate numite nematocite pot rămâne periculoase. Aceste organite conțin venin și pot fi declanșate prin contact fizic chiar și după moartea animalului sau după uscarea parțială a acestuia. Cercetătorii de la institutele marine avertizează turiștii să evite contactul cu resturile de meduze, deoarece toxinele pot rămâne active și pot provoca iritații severe ale pielii timp de câteva zile după eșuare.