Mozart și-a compus marile concerte pentru pian ca pe niște reclame muzicale pentru a demonstra că este cel mai bun interpret din Viena.

Între anii 1782 și 1786, Wolfgang Amadeus Mozart a compus 15 concerte pentru pian, o perioadă de o productivitate incredibilă care a coincis cu apogeul carierei sale de interpret la Viena. Aceste lucrări nu erau simple piese muzicale, ci vehicule de marketing menite să îi asigure dominația pe piața concertelor pe bază de abonament. Mozart era un antreprenor muzical care închiria săli, angaja orchestre și vindea bilete pentru a-și prezenta noile creații publicului aristocrat.Cercetările muzicologice, inclusiv studiile realizate de profesorul Robert Levin de la Universitatea Harvard, arată că Mozart improviza adesea secțiuni întregi în timpul premierelor. El lăsa intenționat spații goale în partiturile trimise copistului sau editorului pentru a preveni furtul intelectual. Această strategie asigura faptul că nimeni altcineva nu putea interpreta piesa cu aceeași strălucire tehnică, menținându-i statutul de virtuoz unic.Documentele istorice indică faptul că Mozart câștiga sume impresionante, uneori peste 1.000 de guldeni pentru un singur concert, într-o perioadă în care un salariu anual decent era de aproximativ 500 de guldeni. Succesul său financiar depindea direct de complexitatea acestor concerte, care includeau inovații structurale și dialoguri dramatice între pian și orchestră. Astăzi, aceste 27 de concerte sunt considerate fundamentul genului modern de concert pentru pian.