New York Post folosește „decalajul de curiozitate” pentru a forța cititorii să dea click pe știri prin instinct.

Conceptul de „curiosity gap” (decalajul de curiozitate) a fost teoretizat pentru prima dată de George Loewenstein de la Universitatea Carnegie Mellon în anul 1994. Această teorie sugerează că lipsa de informație provoacă o stare de privare cognitivă similară cu foamea sau setea. Creierul uman percepe incertitudinea ca pe un disconfort pe care dorește să îl rezolve imediat prin căutarea răspunsului.Publicații precum New York Post, fondat în 1801, au perfecționat această tehnică prin utilizarea elementelor vizuale agresive și a limbajului emoțional. Studiile de neuroștiință arată că titlurile senzaționaliste activează sistemul de recompensă al creierului, eliberând dopamină atunci când curiozitatea este satisfăcută. Această reacție are rădăcini evoluționiste, deoarece strămoșii noștri trebuiau să fie atenți la orice stimul nou sau alarmant pentru a supraviețui.Cercetările efectuate de instituții precum Poynter Institute demonstrează că utilizatorii tind să ignore faptele obiective în favoarea narațiunilor care promit o rezolvare rapidă a unui mister. Senzaționalismul modern exploatează amigdala, partea creierului responsabilă pentru procesarea emoțiilor, scurtcircuitând gândirea critică. Astfel, designul vizual și structura lingvistică a știrilor sunt proiectate special pentru a menține un nivel ridicat de angajament digital prin manipularea directă a circuitelor neuronale.