Heliul a fost descoperit pe Soare cu 27 de ani înainte de a fi găsit pe Pământ.

Descoperirea heliului a început pe 18 august 1868, când Pierre Janssen a folosit un spectroscop pentru a analiza cromosfera Soarelui în timpul unei eclipse totale în India. El a observat o linie spectrală strălucitoare la o lungime de undă de 587,49 nanometri. Inițial, s-a crezut că este sodiu, însă astronomul englez Norman Lockyer a realizat că este un element nou, pe care l-a numit heliu.Timp de aproape trei decenii, heliul a fost considerat un element ipotetic care există doar în spațiu. Această percepție s-a schimbat radical în martie 1895, când Sir William Ramsay, un chimist scoțian laureat al Premiului Nobel, a tratat mineralul cleveită cu acizi minerali. Ramsay căuta argon, dar a colectat un gaz care prezenta aceeași linie galbenă observată anterior în spectrul solar.Independent de Ramsay, chimiștii suedezi Per Teodor Cleve și Nils Abraham Langlet au reușit să izoleze gazul în același an, confirmând puritatea acestuia. Heliul este al doilea cel mai abundent element din univers, reprezentând aproximativ 24% din masa acestuia, însă pe Pământ este extrem de rar. Majoritatea heliului terestru provine din dezintegrarea radioactivă naturală a elementelor grele precum uraniul și toriul, proces care durează milioane de ani.