Oamenii și porumbeii trăiesc împreună de peste 10.000 de ani, fiind una dintre primele specii de păsări domesticite.

Domesticirea porumbelului de stâncă (Columba livia) reprezintă un punct de cotitură în istoria interacțiunii om-animal. Dovezile arheologice descoperite în regiunea Semilunii Roditoare, în special în Mesopotamia, atestă prezența acestor păsări în așezările umane încă din mileniul al VIII-lea î.Hr. Această perioadă coincide cu începuturile agriculturii, sugerând că porumbeii au fost atrași inițial de depozitele de cereale ale primilor fermieri.În Egiptul Antic, porumbeii erau atât de apreciați încât au fost reprezentați în hieroglife încă din Dinastia a V-a, în jurul anului 2.500 î.Hr. Aceștia serveau ca sursă de hrană bogată în proteine și produceau un îngrășământ extrem de eficient pentru culturile din valea Nilului. Mai târziu, în Grecia Antică, capacitatea lor uimitoare de orientare a fost utilizată pentru a transmite rezultatele Jocurilor Olimpice către diverse orașe-stat.Studiile genetice moderne confirmă faptul că porumbeii urbani de astăzi sunt descendenții păsărilor domestice scăpate din captivitate de-a lungul secolelor. Aceștia posedă o abilitate rară de a detecta câmpul magnetic al Pământului prin intermediul unor receptori de magnetit localizați în cioc. Această busolă biologică, combinată cu memoria vizuală excelentă, le-a permis să devină cei mai eficienți mesageri ai lumii antice și medievale.