Culoarea unei galaxii îi dezvăluie vârsta: cele albastre sunt tinere și active, în timp ce galaxiile roșii sunt bătrâne și inactive.

Culoarea unei galaxii este determinată de populația sa stelară dominantă, un concept studiat intens prin Secvența Hubble și diagramele culoare-magnitudine. Stelele masive de tip O și B emit radiații ultraviolete și lumină albastră intensă, însă acestea trăiesc doar câteva zeci de milioane de ani înainte de a exploda ca supernove. Prezența luminii albastre demonstrează astfel că galaxia a format stele foarte recent.Pe măsură ce gazul interstelar necesar fuziunii se consumă, rata de formare a stelelor noi scade drastic. În acest stadiu, stelele albastre dispar, lăsând în urmă doar stelele mai mici și mai reci, precum piticele roșii sau gigantele roșii, care pot trăi zeci de miliarde de ani. Acest fenomen este cunoscut în astronomie sub numele de „stingere” (quenching) și marchează trecerea galaxiei în categoria celor „moarte”.Studiile realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble și al Sloan Digital Sky Survey (SDSS) au confirmat existența unei „văi verzi” între galaxiile albastre și cele roșii. Această zonă de tranziție reprezintă faza scurtă în care o galaxie își consumă ultimele resurse înainte de a deveni complet roșie. Astronomii folosesc acești indicatori cromatici pentru a cartografia istoria universului pe o perioadă de peste 13 miliarde de ani.