Rechinul-epolet poate „merge” pe uscat folosindu-și înotătoarele ca pe niște picioare.

Rechinul-epolet (Hemiscyllium ocellatum) este o specie de talie mică întâlnită în special în Marea Barieră de Corali din Australia și în apele din jurul Noii Guinee. Această specie a evoluat pentru a naviga în medii cu oxigen extrem de scăzut, specifice recifelor de corali în timpul mareelor joase. Cercetările publicate în jurnale precum Scientific Reports arată că acești rechini își pot încetini metabolismul și pot opri funcțiile creierului neesențiale pentru a conserva energia.Mecanismul lor de locomoție este unic deoarece își pot roti înotătoarele pectorale cu aproape 90 de grade, permițându-le să simuleze un mers tetrapod. Acest comportament le oferă un avantaj evolutiv imens, permițându-le să vâneze crabi și alte nevertebrate în zone inaccesibile altor prădători marini. Studiile genetice sugerează că această adaptare este relativ recentă în termeni evolutivi, specia separându-se de rudele sale în ultimele 9 milioane de ani.Capacitatea lor de a supraviețui hipoxiei (lipsa oxigenului) este de aproximativ 100 de ori mai mare decât cea a oamenilor. În timp ce majoritatea rechinilor trebuie să înoate constant pentru a respira, rechinul-epolet poate rezista pe uscat până la 60 de minute fără a suferi leziuni neurologice. Această reziliență extremă îi face un subiect fascinant pentru cercetătorii care studiază adaptarea la schimbările climatice și încălzirea oceanelor.