Semnalele telefonice călătoresc aproape de viteza luminii, fiind de sute de mii de ori mai rapide decât sunetul din aer.

Viteza sunetului în aer la temperatura de 20 de grade Celsius este de aproximativ 343 de metri pe secundă. În contrast, semnalele electromagnetice din cablurile de cupru sau impulsurile laser din fibra optică ating viteze cuprinse între 70% și 99% din viteza luminii în vid, care este de 299.792.458 metri pe secundă.Această diferență masivă se datorează modului de propagare. Sunetul este o undă mecanică ce necesită coliziuni între moleculele de aer, un proces relativ lent. Semnalele telefonice moderne utilizează fotoni în fibre optice sau electroni în circuite integrate, permițând transmiterea datelor la nivel global în doar câteva milisecunde.Conform Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (ITU), latența medie pentru o conexiune transatlantică prin fibră optică este de aproximativ 60 de milisecunde pentru o distanță de peste 6.000 de kilometri. Dacă am încerca să transmitem sunetul prin aer pe aceeași distanță, acesta ar avea nevoie de aproape 5 ore pentru a ajunge la destinație.Tehnologia fibrei optice, dezvoltată semnificativ începând cu anii 1970 de cercetători precum Charles Kao, a revoluționat acest domeniu. Astăzi, infrastructura globală de internet și telefonie se bazează pe reflexia totală internă a luminii, asigurând că vocea umană poate face ocolul Pământului pe la Ecuator de aproximativ 7 ori într-o singură secundă.