Citirea romanelor grafice antrenează simultan ambele emisfere cerebrale pentru un antrenament cognitiv complet.

Teoria codării duale a fost propusă inițial de psihologul Allan Paivio de la University of Western Ontario în anul 1971. Aceasta susține că sistemele vizuale și verbale sunt procesate prin canale diferite, dar interconectate, ceea ce creează urme de memorie mult mai puternice.Cercetările moderne efectuate la instituții precum University of Oregon au utilizat tehnologia fMRI pentru a observa activitatea cerebrală în timpul lecturii de benzi desenate. Studiile au arătat o activitate intensă în cortexul vizual și în girusul fusiform, zone responsabile pentru recunoașterea complexă a fețelor și a obiectelor.În paralel, zonele Broca și Wernicke din emisfera stângă sunt solicitate pentru a descifra dialogul și structura narativă. Această colaborare inter-emisferică forțează creierul să sintetizeze informația mult mai rapid decât în cazul textului simplu, dezvoltând flexibilitatea cognitivă.Un studiu din 2014 publicat în jurnalul 'Cerebrum' a demonstrat că cititorii de romane grafice prezintă o capacitate sporită de a reține detalii cronologice. Acest lucru se datorează faptului că creierul trebuie să umple 'golurile' dintre panourile de desen, un proces numit închidere indusă, care stimulează imaginația activă.