Majoritatea fotografiilor din secolul XX au fost create folosind argint pur.

Fotografia analogică se bazează pe proprietățile unice de fotosensibilitate ale halogenurilor de argint, cum ar fi bromura de argint. Atunci când lumina lovește emulsia filmului, se formează o imagine latentă invizibilă prin eliberarea electronilor în structura cristalină a sării de argint.Procesul chimic de developare, perfecționat de companii precum Kodak și Fujifilm de-a lungul secolului XX, amplifică această reacție. Substanțele chimice reduc ionii de argint expuși la lumină în particule de argint metalic negru, creând astfel densitatea imaginii pe negativ.Se estimează că industria fotografică a consumat aproximativ 25% din producția mondială de argint la vârful său de popularitate din anii 1990. Chiar și celebra fotografie a aselenizării din 1969 a fost realizată pe film Hasselblad care utiliza acest strat subțire de metal prețios.Deși tehnologia digitală a preluat controlul după anul 2000, argintul rămâne esențial pentru arhivele istorice datorită durabilității sale. Fotografiile pe bază de argint pot rezista peste 100 de ani dacă sunt păstrate în condiții optime de umiditate și temperatură.