Țânțarii își bat aripile de până la 600 de ori pe secundă pentru a produce celebrul lor bâzâit.

Bâzâitul țânțarilor este produs de mișcarea rapidă a aripilor care generează oscilații de presiune în aer. Specia Aedes aegypti, de exemplu, are o frecvență fundamentală a aripilor de aproximativ 400 Hz pentru femele și 600 Hz pentru masculi. Aceste frecvențe nu sunt fixe și pot fi modulate voluntar de insecte în scopuri sociale.Un studiu publicat în revista Science în anul 2009 a demonstrat că țânțarii își pot acorda frecvențele aripilor pentru a atinge un numitor comun. Atunci când un mascul și o femelă se întâlnesc, aceștia își ajustează bătăile aripilor până când produc un ton armonic comun de aproximativ 1.200 Hz. Acest comportament de sincronizare acustică este esențial pentru succesul reproducerii.Organul lui Johnston, situat la baza antenelor țânțarului, este instrumentul senzorial care permite detectarea acestor vibrații fine. Acesta conține mii de neuroni senzitivi care sunt extrem de acordați la frecvențele produse de sexul opus. Această adaptare evolutivă transformă zborul dintr-o simplă metodă de locomoție într-un sistem complex de comunicare acustică.