Soarele exercită o forță gravitațională atât de mare încât menține planeta pitică Pluto pe orbită la o distanță de peste 6 miliarde de kilometri.

Masa Soarelui este de aproximativ 1,989 x 10^30 kilograme, fiind de 333.000 de ori mai mare decât cea a Pământului. Conform teoriei relativității generale publicată de Albert Einstein în 1915, masa curbează țesătura spațiu-timpului, creând ceea ce noi percepem ca gravitație. Această curbură dictează traiectoria obiectelor din sistemul solar, de la planetele gigantice până la praful cosmic.Pluto orbitează la o distanță medie de 5,9 miliarde de kilometri, echivalentul a 39,5 unități astronomice. Chiar și la această distanță extremă, forța gravitațională a Soarelui este suficientă pentru a menține viteza orbitală a lui Pluto de aproximativ 4,7 kilometri pe secundă. Legea atracției universale a lui Isaac Newton demonstrează că forța scade cu pătratul distanței, dar masa solară este atât de dominantă încât raza sa de influență, numită sfera Hill, se extinde pe aproximativ doi ani-lumină.Dincolo de Pluto se află Centura Kuiper și Norul Oort, regiuni populate de miliarde de obiecte înghețate care sunt de asemenea captive în câmpul gravitațional solar. Soarele exercită o accelerație gravitațională la suprafață de 274 m/s², comparativ cu doar 9,8 m/s² pe Pământ. Această forță imensă nu doar că menține ordinea în sistemul solar, dar este și motorul care declanșează fuziunea nucleară în nucleul stelei prin comprimarea hidrogenului sub presiuni extreme.