Diamantele se formează la 160 de kilometri sub pământ, o adâncime egală cu 420 de clădiri Empire State Building puse una peste alta.

Diamantele se formează în „fereastra de stabilitate a diamantului”, situată în mantaua litosferică la adâncimi cuprinse între 140 și 190 de kilometri. În această regiune, temperaturile ating valori cuprinse între 900 și 1.300 de grade Celsius, iar presiunea este de aproximativ 45 până la 60 de kilobari. Această presiune este de peste 50.000 de ori mai mare decât cea de la nivelul mării.Cercetările efectuate de instituții precum Institutul Gemologic al Americii (GIA) confirmă că majoritatea diamantelor naturale au o vechime cuprinsă între 1 și 3,5 miliarde de ani. Ele sunt compuse dintr-o rețea de atomi de carbon aranjați într-o structură cubică centrată pe fețe. Această configurație atomică este responsabilă pentru duritatea maximă de 10 pe scara Mohs, transformând diamantul în cel mai dur material natural cunoscut.Transportul acestor cristale către suprafață are loc prin erupții vulcanice extrem de violente și rapide, numite erupții de kimberlit sau lamproit. Aceste evenimente geologice creează „hornuri” vulcanice care acționează ca niște lifturi de mare viteză pentru mineralele din adâncuri. Dacă procesul de urcare ar fi prea lent, diamantele s-ar transforma în grafit din cauza scăderii presiunii la temperaturi ridicate.