Dansul Leului chinezesc transformă doi artiști într-o singură creatură mitică prin forță brută și agilitate extremă.

Dansul Leului are o istorie de peste 1.000 de ani, fiind atestat documentar încă din timpul Dinastiei Tang (618–907 d.Hr.). Deși leii nu sunt nativi Chinei, creatura a devenit un simbol al puterii după ce a fost introdusă prin intermediul Drumului Mătăsii ca dar din partea emisarilor persani și indieni.Există două stiluri principale: cel nordic, axat pe realism și agilitate, și cel sudic (Hok San sau Fut San), care pune accent pe simbolism și forță. Capul leului este o piesă complexă de inginerie artizanală, construită din bambus și hârtie, dotată cu pârghii interne pentru mișcarea pleoapelor și a urechilor. Un cap standard cântărește între 5 și 11 kilograme, solicitând enorm mușchii gâtului și ai umerilor dansatorului frontal.Performanțele moderne includ adesea 'Meisun' sau dansul pe stâlpi de metal cu înălțimi de până la 3 metri. Această variantă acrobatică a fost standardizată în anii 1980 și necesită o forță explozivă similară cu cea a halterofililor olimpici. Coordonarea dintre cei doi parteneri este vitală, deoarece dansatorul din spate trebuie să ridice frecvent partenerul frontal deasupra capului în timp ce balansează pe suprafețe înguste.Din punct de vedere cultural, ritualul 'Cai Qing' (Culegerea Verdelui) este punctul culminant al spectacolului. Leul trebuie să 'mănânce' o salată de lăptuci care ascunde un plic roșu cu bani, simbolizând prosperitatea. Federația Internațională de Dans al Dragonului și Leului, fondată în 1995, reglementează astăzi competițiile mondiale unde echipele sunt punctate pentru dificultatea tehnică și expresivitatea artistică.