Fiecare gură de aer pe care o inspiri te conectează la moartea unei stele.

Universul timpuriu, format acum aproximativ 13,8 miliarde de ani, conținea doar hidrogen, heliu și urme de litiu. Oxigenul a apărut mult mai târziu prin procesul numit nucleosinteză stelară, care are loc în stelele cu o masă de cel puțin opt ori mai mare decât cea a Soarelui. În interiorul acestor giganți, temperaturile depășesc 100 de milioane de grade Celsius, permițând nucleelor de heliu să fuzioneze în carbon și, ulterior, în oxigen.Când aceste stele masive își consumă combustibilul, ele colapsează și explodează în evenimente cosmice violente numite supernove. Aceste explozii proiectează elementele grele în mediul interstelar cu viteze de mii de kilometri pe secundă. Oxigenul este în prezent al treilea cel mai abundent element din univers, reprezentând aproximativ 1% din masa totală a galaxiei noastre.Studiile publicate de NASA și observațiile realizate cu Telescopul Spațial Hubble confirmă că majoritatea oxigenului de pe Pământ provine din aceste explozii stelare străvechi. Pe planeta noastră, oxigenul constituie aproximativ 21% din atmosfera terestră și 89% din masa apei din oceane. Fără moartea violentă a acestor stele, viața bazată pe carbon și oxigen nu ar fi putut apărea niciodată în cosmos.