Astronauții raportează că spațiul cosmic are un miros specific de friptură arsă și metal încins.

Mirosul spațiului a fost documentat de numeroși astronauți, inclusiv de Don Pettit, care l-a descris ca pe o senzație metalică dulceagă, similară cu fumul de sudură. Această aromă este rezultatul hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP), molecule de carbon care plutesc liber în univers și care se formează în timpul morții stelelor. Aceste particule se depun pe costumele spațiale și pe unelte în timpul activităților extravehiculare (EVA).Atunci când astronauții reintră în sasul presurizat, aceste molecule interacționează cu oxigenul din interior, declanșând o reacție chimică numită oxidare. Acest proces eliberează mirosul distinctiv pe care echipajul îl percepe imediat ce își scoate căștile. Fenomenul este similar cu arderea, motiv pentru care notele predominante sunt de carne friptă, cărbune sau ozon.În anul 2008, NASA l-a angajat pe chimistul și parfumierul Steve Pearce de la Omega Ingredients pentru a replica acest miros pe Pământ. Scopul a fost de a elimina factorul de surpriză pentru astronauții aflați la prima misiune, oferindu-le un mediu de antrenament cât mai realist. Pearce a petrecut patru ani analizând descrierile astronauților pentru a crea „Eau de Space”, un parfum care capturează esența cosmosului.Cercetările sugerează că aceste hidrocarburi sunt prezente în cantități mari în norii moleculari și în sistemele solare tinere. Prezența lor oferă indicii prețioase despre compoziția chimică a universului timpuriu. Astfel, ceea ce astronauții percep ca un miros de grătar este, de fapt, semnătura chimică a proceselor stelare violente care au loc la miliarde de kilometri distanță.