Dacă privești fix o imagine încețoșată pentru câteva zeci de secunde, aceasta poate dispărea complet din câmpul tău vizual.

Efectul Troxler a fost descoperit în anul 1804 de către medicul și filozoful elvețian Ignaz Paul Vital Troxler. Acesta a observat că detaliile periferice dispar atunci când privirea este fixată pe un punct central pentru o perioadă lungă. Fenomenul este o formă de adaptare neuronală în care neuronii senzoriali încetează să mai trimită semnale către creier dacă stimulul rămâne constant.Sistemul nostru vizual este programat să detecteze schimbările din mediu, nu stările statice. Atunci când o imagine are margini difuze sau contrast scăzut, neuronii din retina și cortexul vizual se obișnuiesc rapid cu prezența ei. Deoarece nu există nicio schimbare de mișcare sau lumină, creierul clasifică informația ca fiind irelevantă și o elimină din percepția conștientă.Studiile moderne realizate de instituții precum Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) confirmă că acest proces ajută la eficiența cognitivă. Ochii noștri realizează în mod normal mișcări minuscule numite microsaccade pentru a preveni această estompare. Totuși, când ne concentrăm intens, aceste mișcări sunt reduse, permițând Efectului Troxler să curețe câmpul vizual de obiectele statice.