Fiecare persoană vede propriul său curcubeu unic, deoarece acesta este un fenomen optic individual, nu un obiect fizic.

Formarea curcubeului a fost explicată matematic pentru prima dată de către filosoful René Descartes în anul 1637, în lucrarea sa intitulată Eseuri filosofice. El a demonstrat că lumina soarelui care pătrunde într-o picătură sferică de apă este refractată la intrare, reflectată pe peretele interior și refractată din nou la ieșire. Acest proces descompune lumina albă în spectrul său de culori vizibile.Unghiul critic pentru vizualizarea unui curcubeu primar este de aproximativ 42 de grade față de linia imaginară care trece prin capul observatorului și umbra acestuia. Deoarece acest unghi este relativ la poziția ochilor tăi, centrul curcubeului este întotdeauna punctul antisolar, aflat exact opus soarelui. Această geometrie personală face ca nicio altă persoană să nu poată ocupa exact același punct în spațiu pentru a vedea aceleași raze de lumină.Mai mult, cercetările de la instituții precum University Corporation for Atmospheric Research (UCAR) confirmă că picăturile de apă sunt în continuă mișcare. Chiar și pentru un singur observator, curcubeul este format de miliarde de picături diferite în fiecare secundă pe măsură ce acestea cad prin aer. Astfel, fenomenul nu este doar unic pentru fiecare persoană, ci se regenerează constant în timp real, fiind o experiență vizuală complet fluidă și efemeră.