Recifuri de corali gigantice prosperă în întunericul total al fiordurilor înghețate.

Coralii de apă rece, în special specia Lophelia pertusa, au fost descoperiți pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, însă amploarea recifurilor lor a fost înțeleasă abia recent. Cel mai mare recif de acest tip cunoscut în prezent este Reciful Røst, situat în largul Insulelor Lofoten din Norvegia. Descoperit în anul 2002, acesta se întinde pe o lungime de aproximativ 35 de kilometri și o lățime de 3 kilometri.Spre deosebire de coralii din zonele tropicale, acești corali nu trăiesc în simbioză cu algele zooxantele, deci nu depind de fotosinteză. Ei supraviețuiesc capturând zooplancton și materie organică din curenții marini puternici. Acești corali cresc extrem de lent, cu o rată de aproximativ 5 până la 25 de milimetri pe an, ceea ce înseamnă că structurile masive au mii de ani vechime.Cercetările efectuate de Institutul de Cercetări Marine din Norvegia arată că aceste ecosisteme sunt vitale pentru biodiversitate. Ele oferă adăpost pentru peste 1.300 de specii de nevertebrate și numeroase specii de pești cu valoare comercială. Deși se află la adâncimi de până la 1.000 de metri, acești corali sunt amenințați de pescuitul cu traule și de schimbările climatice care afectează aciditatea oceanelor.